Felicitări. Cadouri. Chestiuţe

Concurs Valentine's Day: Decoupage

2011-01-31T17:18:00.000+02:00

Pe Forumul de decoupage care a luat naştere de curând, am lansat un Concurs de decoupage.

Vă invit să vă înscrieţi ca să vă putem admira lucrările.

De reţinut că se vor vota lucrările, nu autorii, şi că se pot introduce în concurs mai multe lucrări. Spre deosebire de alte concursuri, la acest concurs este permisă postarea lucrărilor şi pe alte site-uri sau bloguri, iar invitaţiile la vot sunt libere.

Premiile constau în materiale de bază folosite în decouapage.

Regulamentul concursului:
1. Va intra în concurs orice obiect decorat prin tehnici de decoupage, indiferent dacă este vorba de şervetele, hârtie de orez sau hârtie decorativă. Se acceptă decorarea oricărui suport (lemn, sticlă, metal, plastic etc.) şi orice tehnică de decorare adiţională (învechire, crăpare, umbre etc.).

2. Fiecare concurent poate introduce în concurs maximum 3 lucrări.

3. Fiecare lucrare înscrisă în concurs va avea un titlu, pentru a putea fi identificată de către votanţi.

4. Fiecare lucrare va fi însoţită de minimum 3 fotografii şi maximum 5. Fotografiile trebuie să reprezinte obiectul înainte de a fi prelucrat, în timpul procesului de decoupage şi produsul final.

5. Fotografiile lucrărilor, însoţite de titlu si o descriere de maximum 200 de cuvinte, vor fi expediate la adresa de email decupaj@yahoo.com până la data de 8 februarie 2011 ora 24.00 ora Romaniei.

6. Incepand cu data de 9 februarie se va începe votarea lucrărilor, care se va desfăşura in perioada 9 februarie - 13 februarie ora 24 ora Romaniei.

7. Pot participa la concurs membrii care au postate pe forumul Decoupage minimum 10 mesaje pana in momentul incheierii concursului.

8. Câştigătorii vor primi premiul prin posta în termen de 10 zile lucrătoare de la terminarea procesului de votare.

9. In cazul in care castigatorul nu locuieste in Romania, il rugam sa ne comunice o adresa din Romania unde putem sa expediem premiul.

10. Nu se accepta semnatura titularului lucrarii afisata pe pozele care sunt trimise pentru concurs.

11. Nu pot participa la concurs in calitate de concurenti Administratorul si Moderatorii forumului.

Premiile constau în materiale pentru realizarea lucrărilor de decoupage, astfel:

loc I - 1 tub vopsea acrilica, 1 lac crapare, servetele (4 buc) si hartie decorativa
loc II - lac adeziv pentru decoupage si servetele (6 buc)
loc III - lac vernis si servetele (4 buc)

Umeraş shabby chic prin tehnica şerveţelului. Tutorial de antichizare.

2011-01-20T10:02:00.091+02:00

Shabby chic, termen care ar putea fi tradus "cochetărie ponosită", reprezintă un stil de decoraţiuni interioare apărut în Marea Britanie în anii '80. Se caracterizează prin aspectul de vechi, urmele trecerii timpului (naturale sau create în mod artificial) fiind vizibile pe decoraţiuni, şi un aspect specific feminim, creat adesea prin prezenţa trandafirilor şi a culorilor dulci, pastelate (mai cu seamă roz).

Aşadar, pentru ca un obiect să fie shabby chic, nu este suficient să aibă un aer romantic şi feminin şi să conţinp trandafiri pe o temă roz, ci trebuie să includă şi o patină creată nu doar prin procedee de îmbătrânire, ci şi prin aspectul eterogen al suprafeţei, cu mai multe straturi de vopsea "scorojită".

Pe această din urmă caracteristică m-am concentrat când am hotărât să transform în shabby chic un umeraş de lemn.

Ca la orice obiect care urmează a fi decorat, am curăţat mai întâi umeraşul de praf şi l-am frecat cu praf de curăţat, iar după uscare l-am şmirgheluit puţin.

Am dat apoi un strat de grund, pe care l-am lăsat să se usuce până a doua zi.

Apoi am obţinut din albastru, alb şi negru un gri petrol pe care l-am aplicat într-un singur strat pe întregul umeraş. Aplicarea am efectuat-o cu ajutorul unui burete fin, prin tamponări repetate.

După ce s-a uscat, am scos o lumânare pastilă din "cămaşa" de aluminiu şi, ţinând partea cu fitil spre obiect, am "uns" marginile umeraşului cu ceară. Este preferabil ca ceara folosită să fie albă, pentru a păstra culorile intacte.
Acoperirea cu ceară se face pentru a proteja straturile de vopsea care vor fi îndepărtate în paşii următori.

Apoi, tot cu un burete fin, am aplicat un strat de vopsea albă în care am adăugat foarte puţin galben. Dimineaţa, după uscare, am constatat că era chiar prea puţin galben, umeraşul părând vopsit cu alb, iar vopseaua gri-petrol de dedesubt era încă foarte vizibilă. Drept care am făcut un amestec de vopsea din alb+galben, acesta din urmă într-o cantitate mai mare. Am aşteptat să se usuce.

(Fiindcă nu am mai aplicat niciodată şerveţel pe un fundal diferit de alb, aici am executat un pas suplimentar. Am păstrat puţină vopsea galben-pai şi am aplicat-o pe două suporturi. După ce s-a uscat, am făcut proba de transparenţă şi am lipit mostre de şerveţel, pentru a vedea dacă detaliile şi nuanţele temei rămân nealterate de nuanţa de galben. Din fericire, erau suficient de transparente).

Cu o bucată de glaspapir de 400, am şmirgheluit canturile umeraşului, frecând cu hârtia abrazivă doar porţiunile pe care aplicasem anterior ceară. Dacă nu aş fi protejat marginile cu ceară, şmirgheluirea s-ar fi făcut (chiar şi cu un glaspapir foarte fin) până la stratul de lemn.

Or ceea ce doream era să iasă la iveal stratul de vopsea gri-petrol, pentru a crea aspectul shabby chic de straturi succesive de vopsea scorojită.

Mai apoi am trecut la decorarea prin tehnica şerveţelului în mod obişnuit. După ce am aplicat bucăţile de şerveţel decupate, am dat profunzime cu ajutorul unui burete de machiaj. Punând o cantitate infimă de vopsea în aceeaşi culoare cu tema florală, am mânjit-o împrejur şi am tamponat pentru estomare.

Rezultatul a fost o culoare "pierdută" în fundal, astfel încât marginile şerveţelului să nu mai fie bine determinate.

La final, am aplicat Ecolac, foarte multe straturi (mai mult de cinci), lăsând minimum 20 de minute între aplicări.

Tutorial de recondiţionare a unei cutii din lemn prin decoupaj.

2011-01-18T11:29:00.000+02:00

Aveam în casă o cutie, destul de mare, care a suferit o seamă de transformări şi destinaţii de-a lungul timpului. A fost verde şi o folosea tata pentru a-şi ţine sculele. Apoi eu am vopsit-o albastră (ca să se asorteze cu sufrageria momentului) şi ţineam în ea fleacuri. În primăvarăm am vopsit-o albă, cu vopsea de ulei, că îmi rămăsese pe trafalete când făceam ceva vopsitorie prin casă. Iar zilele astea i-a venit rândul.

Mai întâi, am desfăcut balamalele celor două părţi (corpul şi capacul).

Apoi am hotărât să îi mai dau o mână de vopsea, acrilică de data asta, căci albul era cam gălbui. Înainte de asta însă, am hotărât să urmez sfatul polonezei Asket şi să mă ocup şi de interiorul cutiei.
Pentru asta, am "securizat" marginile exterioare ale cutiei, astfel încât să nu pătez cutia la exterior în timpul vopsirii interiorului.

Pentru vopsirea interiorului am ales un finisaj metalic, şi anume cupru, pe care l-am obţinut cu ajutorul unui spray de decoraţii de Crăciun. Am executat operaţia afară, cu mască, pentru a nu inhala vaporii, şi mi-am pus mănuşi de plastic.

Am vopsit apoi cu vopsea acrilică suprafaţa exterioară a celor două părţi ale cutiei, având grijă să nu "contaminez" cu vopsea interiorul arămiu-metalic.

Am trecut apoi la decuparea modelului din hârtie. Din cauza modelului foarte întortocheat, folosirea forfecuţei a fost aproape inutilă şi a trebuit să folosesc cutterul X-Acto, pentru decupaj fin.

Rezultatul (de două ori) a fost ca în imaginea alăturată, dar cu aproximativ un metru şi jumătate mai mult. Am decupat de două ori fiindcă iubita mea Sophia (v. posturile de anul trecut) s-a distrat niţel cu decupajele mele, mototolindu-le şi rupându-le. O fi crezut că-s şoareci...

Am izolat apoi cu bandă adezivă de hârtie o porţiune de cutie şi am trecut la vopsirea în negrul a fundului cutiei, plus o porţiune din "pereţii" ei.

Pasul următor a fost lipirea hârtiei decupate. Din păcate, fiind un model atât de întortocheat, introducerea hârtiei în apă, cum ar fi trebuit, făcea să se lipească hârtia şi să se rupă încă înainte de a o pune pe suprafaţă.

Am vrut ca modelul să nu fie întrerupt la îmbinarea dintre cele două părţi (baza şi capacul) ale cutiei. În acest scop, am lipit la colţuri, cu hârtie adezivă, capacul de cutie şi am lipit hârtia ca şi cum nu ar fi existat nicio separare.

După uscarea completă a hârtiei de decoupage, am tăiat cu cutterul hârtia la îmbinare.

Am trecut apoi la lăcuire. Am dat cam patru straturi pe fiecare parte, inclusiv în interior.

Apoi am montat din nou balamalele, unind baza de capacul cutiei.

Când toate au fost gata, am aplicat o încuietoare falsă. Despre aceasta, în postul următor.

Vedere de sus

Vedere laterală

Vedere din spate

Altă cutie de cafea - decoupage. Tutorial

2011-01-12T14:18:00.003+02:00

Fiindcă am decis să nu mai am în cămară niciun recipient cu eticheta originală, a venit rândul unei cutii care iniţial a fost de cafea.

În prima fază, am vopsit-o, cu ajutorul unui burete, cu două straturi de vopsea acrilică albă, după ce am "securizat" fundul cutiei şi marginea, în interior, cu bandă adezivă de hârtie.

După uscare, am acoperit, tot cu ajutorul unui burete,

cutia şi capacul acesteia cu un oranj cald, obţinut din combinarea unor vospele acrilice alb, roşu şi galben. În fotografie se vede şi banda adezivă de hârtie aplicată pe fundul cutiei, pentru a-l proteja de vopsea.

Apoi, tot cu ajutorul unui burete de trafalete, am tamponat uşor, cu vopsea o nuanţă mai deschisă, colţurile cutiei şi partea de sus şi de jos a acesteia, obţinând borduri pierdute în culoarea de fond.

La fel am procedat şi cu capacul, însă pe acesta l-am acoperit doar cu nuanţa mai închisă.

Odată pregătit suportul, am decupat imaginile dintr-o hârtie foarte subţire de ambalaj şi le-am lipit cu ajutorului unui lac ecologic pe bază de apă.
După uscarea lacului-adeziv, am mai dat un strat pe întreaga cutie; am aşteptat să se usuce.
Apoi am trecut la pregătirea patinei.
Am aplicat lac de crăpare din două componente marca Pentart. Am pus prima componentă şi am introdus timp de circa 5 minute cutia în cuptor, la 50-60 de grade.

Am aplicat al doilea element al setului de crăpare şi am lăsat cutia 10-15 minute în cuptor, la temperatura 60 de grade.

Am obţinut crăpături adânci, dar nu prea vizibile, deşi se simţeau pronunţat la pipăit.

Aşa încât am aplicat un strat de bitum, cu ajutorul unor discuri demachiante. Am întins bitumul pe porţiuni mici, ca să nu apuce să se usuce. Îndată după fiecare fâşie aplicată, curăţat bitumul cu alt disc demachiant, curat.

La final, am aplicat, la intervale de circa 30 de minute, acelaşi lac ecologic pe bază de apă, Ecolac.

Produsul final arată astfel:

Glosar cu termeni de decoupage

2011-01-09T11:25:00.003+02:00

Acrilic	Substanţă (vopsea, lac, grund, adeziv etc.) pe bază de apă
Adeziv	Substanţă prin intermediul căreia se lipesc două suprafeţe una de alta. Lipici.
Antichizare	V. Patină
Aplica	A da un strat de fluid pe un suport (v. Suport). Aplicarea se poate face cu pensula sau cu buretele.
Crackle	V. Crăpare
Crăpare	Metodă de antichizare a unei suprafeţe prin crearea unor crăpături neregulate, creând iluzia efectului trecerii timpului
Craquelle	V. Crăpare
Decoupage	Tehnică de decorare care constă în aplicarea unor fragmente decupate din hârtie de diverse tipuri (hârtie de ambalaj, fotografii, şerveţel, hârtie de orez etc.) pe o suprafaţă
Decupaj	V. Decoupage
Decupare	Tăierea unei bucăţi de hârtie, cu ajutorul unei foarfeci sau al unui cutter, urmărind un contur definit
Gesso	Denumirea unui tip de grund (v. Grund), devenit substantiv comun care desemnează o substanţă (colorată sau incoloră) aplicată pe suprafeţe pentru a le proteja şi pentru a facilita aderarea altor substanţe, precum şi pentru a oferi durabilitate obiectului pe care se aplică.
Glaspapir	V. Şmirghel
Glitter	Sclipici. Suspensie în care se găsesc particule minuscule de materie care reflectă lumina, rezultând o suprafaţă lucioasă, strălucitoare.
Grund	Substanţă aplicată pe un suport pentru a-l proteja şi pentru a facilita aplicarea ulterioară a vopselei, adezivului sau lacului.
Hârtie de orez	Hârtie foarte subţire, translucidă, fabricată prin prelucrarea unor plante (orez, bambus, mure etc.), imprimată ulterior cu vopsele nesolubile în apă
Lac	Substanţă incoloră aplicată pentru protejarea finală a unui obiect şi pentru crearea unei suprafeţe rezistente la uzură, intemperii, umezeală etc. Poate fi mat, satinat, perlat, strălucitor etc.
Lac adeziv	Substanţă folosită în decoupage atât pentru a face hârtia sau şerveţelul să adere la suprafaţă, cât şi pentru a imprima suprafeţei un aspect finit.
Mediu de întârziere	Substanţă care, adăugată vopselei acrilice, prelungeşte durata de uscare a vopselei.
Patină	Aspect şi procedeu prin care un obiect capătă în mod artificial un aspect de vechi, în general prin îngălbenire. Se obţine prin metoda crăpării şi/sau aplicarea unor substanţe de antichizare, cea mai răspândită fiind bitumul.
Primer	V. Grund
Retarder	V. Mediu de întârziere
Şmirghel	Hârtie specială cu o parte abrazivă, folosită pentru lustruirea suporturilor şi eliminarea asperităţilor
Solubil	Proprietate a unei substanţe de a se dizolva, dilua în altă subtanţă. În tehnica decoupage-ului, prin “solubil” se înţelege proprietatea de a se dizolva în apă
Strat	Rezultatul aplicării unei substanţe (grund, vopsea, lac) o singură dată.
Suport	Suprafaţa pe care se aplică substanţele de prelucrare sau hârtia de decoupage. Poate fi lemn, furnir, sticlă, plastic, spumă poliueretanică, mucava, carton, hârtie presată etc.
Trafalete	Dispozitiv (numit şi rolă) format dintr-un cilindru din burete sau blană sintetică şi un mâner de susţinere. Este utilizat pentru aplicarea uniformă a vopselei pe suprefeţe mari.
Varnish	V. Lac
Vernis	Lac de finisare. V. Lac

Din nou, tehnica şerveţelului: scrumiera cu bomboane

2011-01-04T10:27:00.101+02:00

Aveam prin casă o scrumieră pe care am cumpărat-o cu mâinile mele, fără să am scuza că am primit-o cadou. Ce-i drept, este foarte practică şi mai puţin "mirositoare" decât cele obişnuite, fiindcă ascunde şi sigilează scrumul şi ţigările.

Însă fiindcă avea imprimată o bancnotă, scrumiera mi se părea foarte kitsch-oasă şi chiar uşor manelistă, aşa încât se umplea de praf pe un dulap din bucătărie.

I-am pus gând rău şi mai întâi am vopsit-o cu un strat de vopsea albă.

Vopseaua a fost aplicată cu un burete confecţionat ad-hoc dintr-un burete de vase.

Am tăiat buretele urmând circumferinţa unui suport de lumânare din aluminiu şi apoi am lipit buretele în interiorul suportului, lăsându-le peste noapte.

Apoi am aplicat şerveţelele rezultate în urma decupării.

Apoi am aplicat două straturi de vopsea acrilică: unul cu o pensulă subţire şi încă unul, de retuş, cu un burete de mici dimensiuni.

În cele din urmă, am aplicat vreo cinci straturi de lac ecologic, până ce scrumiera a devenit lucioasă şi rezistentă la uzură, praf şi spălare.

Cutie pentru cadouri: confecţionare de la A la Z

2010-12-30T09:01:00.000+02:00

A venit, în sfârşit, Ajunul Crăciunului şi, odată cu el, şi ziua de naştere a unei bune prietene. Pentru ea făcusem agenda de piele frez,

cu monograma iniţialelor ei şi hârtie manuală şi cu nasture din sticlă de Murano. Am terminat agenda încă din luna noiembrie şi taaare greu a mai trecut timpul până ce a venit momentul adecvat să o dăruiesc.

M-am trezit însă nemulţumită de ideea de a înmâna cadoul ambalat în hârtie obişnuită, deşi nu arăta rău nici aşa.

Voiam însă ceva special, cu totul şi cu totul deosebit şi la fel de unic precum prietena M. Am căutat prin casă tot felul de cutii pentru a le "reforma" şi recondiţiona. Nimic nu mă mulţumea.

Aşa că am pornit să confecţionez cu mânuţele proprii o cutie pe măsură (adică pe măsura agendei şi pe măsura evenimentului cu pricina).
Mai întâi am căutat, desigur, pe net, ceva pentru nevoile mele. Am dat de milioane de site-uri de cutii origami şi de încă şi mai multe de tutoriale pentru confecţionat cutii minione, destinate bijuteriilor sau altor obiecte mititele.

Am încercat să modific o cutie de bomboane de ciocolată, dar dimensiunile s-au dovedit total diferite de ale agendei mele.

După vreo trei încercări de a crea un tipar, mi-am dat seama că trebuie luate în calcul următoarele măsuri:
- lungimea cărţii/caietului + 1 cm
- lăţimea + 1 cm
- înălţimea + 0,5 cm.

În cele din urmă, cutia a ieşit astfel:

Am refolosit hârtia cu care am împachetat iniţial agenda pentru a face un decupaj.

Fondul roz pastelat a fost obţinut prin aplicarea a două straturi de vopsea acrilică alb+roşu. Aplicarea am făcut-o cu baza unui burete mic de trafalete.

După uscare, am aplicat decupajul, iar apoi am aplicat aproximativ şase straturi de lac acrilic pe bază de apă.

Ştafeta prieteniei

2010-12-28T12:00:00.001+02:00

Am primit de la Mikybt o Ştafetă a prieteniei, un mic interviu despre istorii de viaţă şi preferinţe.

1. Cand erati mici si va intrebau ce vrei sa te faci cand vei fi mare, ce raspundeati ?"Mireasă", când eram foarte mică. Când eram numai mică, am devenit mai responsabilă şi am început să doresc să devin taxatoare (pentru cititorii mai tineri: taxatoarele erau nişte tanti care şedeau în autobuz, lângă uşa din spate, la o măsuţă de 40 cm şi vindeau bilete).

2.Care erau desenele animate preferate ?

The Point. Adică Oblio. Şi încă a rămas unul dintre desenele dragi inimii şi privirii mele.3. Care a fost cea mai frumoasa zi de nastere si de ce?Când am împlinit 29 de ani. A fost prima aniversare la mare şi a fost o zi serenă, uşoară, fără nicio grijă, fără temeri şi amărăciuni. Doar plinătate şi mare, soare şi drag.

4. Ce jocuri preferate aveati?

Jocurile copilăriei... nu îmi prea aduc aminte. Îmi plăcea să mă dau în leagăn. Mă hâţânam în scrânciob până se mi se făcea greaţă. Şi mai săream coarda. Şi şotronul, dar asta nu îmi prea plăcea, nu îmi amintesc de ce. Şi îmi plăcea să joc "Fazan" şi "Arim-jim-jim".

5. Ce va doreati sa faceti neaparat si inca nu ati reusit ?Balet! Şi încă nu am reuşit. Să mai încerc?

6. Care a fost prima pasiune sportiva si nu numai?N-am avut pasiuni sportive. N-am nici acum.

7. Care a fost primul cantaret/grup muzical preferat?Creedence Clearwater Revival a fost prima. A urmat Beatles, care mi-a rămas marea dragoste până în ziua de azi.

8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Mos Craciun, Nicolae.Asta se pare că a întrebarea cea mai grea (mi-a luat cel mai mult timp să mă gândesc). Anul ăsta Moşu" mi-a adus vopsele acrilice şi lac, adeziv şi un... sfic (un cleşte pentru tăiat). Într-un an am primit de la Moş un bilet de avion până departe-departe.

Îi mulţumesc Mihaelei că nu m-a uitat şi voi da ştafeta mai departe către:

Ruxitzika

şi către

Licuriciul orb

Împachetarea cadourilor - etichete de identificare

2010-12-22T06:38:00.001+02:00

Săptămâna trecută am fost ocupată până peste cap cu confecţionarea unor agende. Urmează să ajungă în judeţul Argeş, la un colectiv format din şase doamne.

Detalii la Prăvălia cu agende

Pentru a-mi ţine promisiunea legată de oferta de sărbători, care include şi împachetarea agendelor sub formă de cadou, am învelit fiecare dintre cele şase agende în hârtie colorată, cu tematică de Crăciun.

Mi-am dat însă seama că, primind agendele împachetate, doamnelor le va fi imposibil să ştie care agendă aparţine fiecăreia, aşa încât trebuia să găsesc o modalitate pentru indentificarea posesorului fiecărei agende.

Etichetele pentru cadouri (sau gift tag) se confecţionează mai uşor decât s-ar crede, iar efectul este nu numai util (mai cu seamă când mai multe persoane se bucură de darurile pe care le pune Moş Crăciun sub brad), ci şi de o foarte mare eleganţă.

Necesar:
- imprimantă
- foarfecă pentru decupat hârtia
- perforator

Primele etichete le-am făcut în Word, trasând un cerc, la mijlocul căruia am amplasat un dreptunghi, iar la final am mai adăugat o linie de culoare albă peste marginea dreptunghiului care se suprapunea peste cerc. Apoi am copiat şi lipit de câteva ori grupul de forme obţinut, astfel încât să intre mai multe pe o pagină.

Pentru voi, am transformat etichetele în format grafic, aşa încât le puteţi folosi, căci vi le dăruiesc din toată inima (se face click dreapta, se alege Save Picture As, se alege locaţia folderului în care doriţi să le salvaţi şi se dă click pe Save.

O altă modalitate este instalarea unui font cu tematică de Crăciun (există sute de fonturi gratuite pe net) şi apoi printarea temei alese din editorul de text Microsoft Word.

Mai jos, un clopoţel pe care îl puteţi salva după metoda descrisă anterior:

Puteţi fie printa direct pe o hârtie colorată, preferabil mai groasă, fie (cum am făcut eu), printa pe hârtie obişnuită, care apoi se decupează după contur şi se foloseşte drept şablon pe hârtia colorată.

Rezultatul pentru agendele celor şase doamne a fost acesta:

După ce am decupat etichetele, am lipit pe fiecare dintre clopoţei iniţialele doamnelor cu litere din staniol autocolant, care se găseşte în librării la un preţ mai mult decât rezonabil.

La final, am perforat câte un orificiu în fiecare clopoţel, prin care am trecut funda cu care am împachetat fiecare cadou.

Succes la împachetat. Vă invit să postaţi etichetele voastre, ca să le putem admira cu toţii.

Copiii cuminţi îi răspund lui Moş Crăciun

2010-12-17T18:10:00.001+02:00

Săptămâna trecută am povestit despre Swapul de Crăciun la care am participat, pentru care am făcut o cutie pentru cafea prin tehnica decupajului. Am ales aspectul cutiei sperând să îndeplinesc criteriile enumerate de copilul cuminte în scrisoarea sa către Moş Crăciun.

Scrisoarea suna aşa:

Mai usor ar fi sa spun ce nu mi place: Nu prea(spre deloc) ma impac cu rozul gen baby concept, si nu imi plac culorile prea fade,cum ar fi verde f deschis,bleo, cu exceptii(nude, peach). Imi plac culorile puternice si cu personalitate dar si albul.Imi plac lucruile ce par vechi si cu aspect vintage, imi plac lucrurile cu aspect romantic si boem.Nu imi plac lucrurile prea copilaroase, inclin mai mult spre cele mai feminine. Imi plac bijuurile XXl purtate ca element de individualizare al tinutei, imi plac metalele si dantela.In rest….imi place cam orice..daca a mai ramas ceva dupa triajul asta :) ))).

Am mai spus: când am citit primele rânduri, am crezut că s-au încurcat borcanele şi că revista Atelierul mi-a trimis propria scrisoare.

Coletul, în care i-am pus cadorisitei şi o scrisorică personală cu urări de bine şi explicaţii, l-am trimis ceva mai devreme de 15, nu ca să fiu eu prima, ci doar fiindcă s-a întâmplat să am drum la poştă.

Începusem să fiu îngrijorată, căci nu primeam nicio confirmare şi mă întrebam dacă nu cumva renii moşului au fost atinşi de gripă şi s-au pierdut pe drum.

Iar azi am primit un email care mi-a spulberat toate îndoielile şi mi-a luminat inima:

Draga Mosule,

Confirm primirea coletului si iti multumesc. Vechiul meu recipient de cafea e istorie in cosul de gunoi.Cel nou e foarte chic si se asorteaza perfect cu bucataria mea. Toate ca toate, dar scrisoarea de la tine m-a atins teribil. Nu ma asteptam sa iti faci timp si pt. mine acum in preajma sarbatorilor.

Va sarut cu drag pe tine si pe spiridusi si....va mai astept si la anul :))))

Partea cu aruncatul vechii cutii de cafea la coş m-a măgulit cel mai tare. Ca să nu zic că eram îngrijorată să nu nimeresc un destinatar care nu bea cafea. Dar toate s-au aranjat cum nu se poate mai bine.

Mărturisesc, mi-a plăcut să fiu Moş Crăciun. M-am distrat teribil.

Ce are Moş Crăciun în tolbă: Cutia pentru cafea

2010-12-07T06:40:00.000+02:00

Luna trecută m-am înscris într-un Swap de Crăciun, adică un schimb de cadouri organizat de Revista Atelierul.

Vineri am primit scrisoarea către Moş Crăciun în care "cadorisita" mea îşi exprima preferinţele. Scrisoarea în sine este minunată şi seamănă aşa de mult cu scrisoarea mea pe care i-am trimis-o eu lui Moş Crăciun, că în primele secunde m-am întrebat dacă nu cumva se produsese o greşeală. "Copilul" cuminte pe care sorţii m-au ales să-l cadorisesc este o doamnă/ domnişoară din Iaşi căreia îi plac lucrurile cu aspect vintage (ha, ce m-a nimerit).

De data asta, tehnica şerveţelului nu mi s-a părut aşa tentantă, dar, încurajată de succesul obiectelor de aici realizate prin decoupage, m-am gândit să mai încerc o dată. Victima a fost o cutie de cafea pe care am lipit cu adeziv de şerveţele, în mod cu totul aleatoriu, bucăţi dintr-o hârtie de ambalaj care mi-e tare dragă.

Cutia era una dintre victimele pe care experimentasem tehnica crăpării, aşa că suprafaţa avea straturi din belşug: unul cu vopsea acrilică neagră ca smoala, inegal şi două straturi de lac de crăpare, aplicate la intervale de câteva zile.

După ce am lipit bucăţile decupate din hârtia lucioasă (şi sper să nu mă întrebe nimeni nu e să decupezi cu

forfecuţa de pieliţe o pană de scris înaltă de 1,5 cm şi lată de 2 milimetri), totul arăta întunecat şi morbid.

Pe spaţiul care nu era acoperit cu imagini am dat un singur strat de vopsea bej-gălbuie, obţinută din alb şi niţică sienna arsă, cu mişcări dezordonate (intenţionate, că aşa am citit pe nişte tutoriale pentru artişti plastici serioşi). Eh, şi când gălbiorul a început să se usuce... să te ţii. Au început să apară frumuseţe de crăpături, adânci, întunecate, dezordonate... Ai putea jura că doar Timpul le-a pus acolo, într-o dezordine perfectă.

Apoi a început Seara filmelor. Fiind sâmbătă, la mine asta s-a tradus aşa: mă mai uitam la o bucată de film, iar când începea publicitatea, mai dădeam un strat de lac. Iar mai vedeam cum curge acţiunea, iar veneau reclamele şi pac, încă un strat de lac incolor pe bază de apă.

Am constatat că pozele erau mai lucioase decât porţiunile date cu lac, aşa încât am aplicat lac mai întâi pe zonele cu vopsea, până ce am obţinut un luciu uniform.

Acum aştept cu ochii în caledar data de 15, când spune regulamentul acţiunii că trebuie trimise coletele. Oh, de-abia aştept. Am reuşit să găsesc şi o cutie potrivită pentru expediere.

Şi ce facem cu ele, aşa frumoase cum sunt?

2010-11-30T11:24:00.000+02:00

Din punct de vedere artistic, ziua de ieri a fost una foarte nefastă.

Dimineaţa mi-am petrecut-o (deşi nu voiam să aloc mai mult decât durata cafelei) căutând pentru blog ilustraţii fără drepturi de autor, ca să nu mă alerge careva pe net acuzându-mă de hoţie. Mi-au trecut prin faţa ochilor sute, probabil mii de poze, până m-am hotărât.

Apoi am zis că agenduţele mele, lăsate în aşteptare în seara de dinainte, care la uscat, care la presat, merită un pas înainte. Şi aici m-am blocat. Inspiraţia nu voia să vină şi nu voia cu niciun chip. Am momit-o, i-am adresat rugăminţi mieroase, am ameninţat-o, am ignorat-o... Nimic! Dar nimic n-a înduplecat muza să vină. Tot ce făceam mi se părea banal ori hidos. Mi-a venit ideea să îmi bag picioarele (hei, nu e ce crezi!) în apă rece, cum am auzit că fac marii artişti în căutarea creaţiei. De asta se ocupa a priori Radetul, prin temperatura (ne)furnizată a priori în casă.

Am renunţat. Spre seară însă, mi-am adus aminte de o sticlă goală, pe care nu îmi venea s-o las nici să moară, nici să trăiască, adică nu mă înduram să o arunc, fiindcă are formă frumoasă, dar nici s-o păstrez nu eram mai fericită, fiindcă mă enerva eticheta.

Cu nişte săptămâni în urmă, într-o "sesiune" de vopsit cu alb, mascasem şi la sticlă orice referinţă alcoolică, şi deja mi se părea mai suportabilă. Măcar nu mai arătam că ăia care păstrează la vedere sticle goale de whisky, ca să arate musafirilor ce lucruri rafinate au băut ei la viaţa lor.

Hârtia căreia îi pusesem gând rău nu era de şerveţel, ci hârtie lucioasă de împachetat, un model splendid, cu aer retro, cu care mai demult am îmbrăcat numeroase cutii pline de nimicuri de prin sufragerie. Fiindcă hârtia reprezintă, printre alte obiecte cărora rafinaţii zilei le zic "vintage" - nişte vechituri, mai pe româneşte, şi ilustraţia multor cărţi, cutiile infame se camuflează perfect în bibliotecă şi mulţi dintre oaspeţii mei nici nu îşi dau seama că partea de jos a bibliotecii nu ascunde cărţi, ci cutii cu fleacuri tainice.

Deci asta era hârtia. Fiindcă nu am făcut niciodată decoupage (sau decupaj, pentru purişti) cu hârtie obişnuită, lucioasă, am făcut mai întâi o probă. Victima: o cutie de Vegeta de care, tot aşa, aveam nevoie, dar mă scandaliza aspectul albastru şi etichetat.

Rezultatul a fost, în ambele cazuri, mai mult decât mulţumitor. Cu sticla, am rezolvat: stă pe măsuţa de sticle (unii ar numi aglomerarea respectivă "bar"). Ce mă fac însă acum cu cutia? Să ţin mirodenii în ea - mi se pare prea frumoasă. Să o ţin prin sufragerie... bună idee, se integrează bine în peisaj, dar... cu ce scop? Aştept părerile voastre şi, eventual, idei pentru a da un scop în viaţă unei cutii cilindrice din metal.

Peach Dream: Agendă piele întoarsă frez

2010-11-19T23:20:00.000+02:00

Am primit de la o prietenă nişte piele întoarsă de o culoare bizară, un soi de frez/piersică/somon. Extrem de moale şi de maleabilă, m-a fascinat din prima secundă în care am atins-o.

Soarta ei era, desigur, să devină agendă. Şi anume pentru o altă prietenă dragă, M.S., a cărei monogramă am conceput-o după câteva ore de muncă în Quark Xpress, pentru a găsi formula cea mai elegantă. Monograma s-a printat, s-a tăiat milimetru cu milimetru şi s-a folosit şablonul pentru scrierea cu vopsea aurie.

Colile din interior... eh, cu astea a fost o poveste. Aveam niste coala de împachetat rugoasă, aspră, şi am tot tăiat şi capsat...

Nasturele a fost provocarea cea mai mare. Am comandat de pe net si a durat o vesnicie, dar a meritat. Este din sticlă, cu foita aurita şi găzduieşte un trandafir în aceeaşi culoare ca şi coperta.

Semnul de carte, din snur auriu, are la capat o margică de agat.

Iar pagina de garda este din hartie venetiana

Agenda 2011, coperte de piele (1)

2010-11-05T14:27:00.002+02:00

De ani de îmi ies din fire că nu găsesc, la început de an, o agenda pe gustul meu: mică (să îmi încapă în poşeta), liniată şi datată. Nu prea înţeleg de ce producătorii de agende pun pe copertă anul, iar înăuntru doar pagini în capul cărora scrie "Data". Eu (şi sunt convinsă că nu doar eu) prefer agendele cu o zi pe pagină, de dimensiuni mici, maximum un sfert de A4.

Anul trecut m-am hotărât să îmi creez propria agendă, dar toate încercările de printare corectă s-au dovedit eşecuri şi am abandonat. Acum însă, după ce am căutat pe net prin sute de template-uri şi softuri de creat/printat plannere/organizere, am revenit la Outlook. Şi am avut succes. Iată cum am procedat:

În Microsoft Outlook (eu am versiunea 2003, pe XP), am creat un nou print style (eu l-am denumit A5) , dar toate printurile (pe care le voiam patru zile per pagină, faţă-verso) ieşeau cu prea mult alb. Adică pagina de agendă era prea mică, dar distanţa de la marginea hârtiei la chenarul paginii de agendă era prea mare. Până la urmă, m-am prins că trebuia să modific exact marginile. Am modificat valorile atât de mult cât mi-a permis Outlook-ul.

A doua şmecherie s-a dovedit a fi ascunsă în setările imprimantei. Eu tot îi dădeam "booklet", ceea ce nu îi plăcea. Sau, în fine, îi plăcea, dar nu îmi plăcea mie rezultatul.

De fapt, singura setare a imprimantei (din Properties, la fereastra Print) era "duplex", adică faţă-verso.

Am printat iniţial o lună întreagă, la 1 la 31 ianuarie, dar mi-a rezultat un fascicol mult prea gros pentru a putea fi capsat bine. Aşa că apoi am redus numărul de pagini, respectiv de zile dintr-un fascicul, astfel încât să încapă patru zile per pagina A4, faţă verso.

Le-am scris cu creionul, alături, fiindcă altminteri mă încurcam rău.

Algoritmul este:

18.02 - 5.03

6.03 - 29.03

30.03 - 22.04

23.04 - 16.05

17.05 - 9.06

10.06 - 03.07

04.07 - 27.07

28.07 - 20.08

21.08 - 13.09

14.09 - 7.10

8.10 - 31.10

1.11 - 24.11

25.11 - 18.12

19.12 - 03.01

Am mai pus trei zile din 2012, ca să iasă la număr şi să nu rămân cu pagini goale la final. Ceea ce rezultă pentru fiecare fascicol arată astfel:

Din vanitate, am pus in header si numele propriu, ca să îmi fie agenda cât mai personalizată.

După ce am tăiat (cu cutterul, căci ghilotina s-a dovedit inexactă) foile şi le-am aşezat în fascicole, a rezultat un teanc care arată astfel:

În următoarea postare, o să arăt cum capsez (în mod total neprofesionist, ieftin şi leneş, dar eficient) fiecare fascicol în parte şi cum le voi prinde laolaltă pe toate.

Continuarea aici

Agenda 2011, coperte de piele (2)

2010-11-04T20:59:00.009+02:00

Promiteam cam acum o săptămână, în prima parte a poveştii agendei pe 2011, că voi continua şi că vă voi arăta şi restul procesului.

Fascicolele

După ce am obţinut fascicolele, le-am îndoit (filă cu filă, căci la grămadă nu le plăcea) şi am prins câte 8 foi în fiecare fascicol. Metoda nu este chiar cea profesionistă, cu aţa cerată şi ac, dar este eficientă.

Se iau: o gumă (mai mare), un capsator şi capsele aferente.

Se depărtează complet cele două braţe ale capsatorului până la 180 de grade (orice capsator poate face asta, vă asigur!). Se desface teancul care urmează a fi capsat şi se pune sub foi guma, iar capsarea se face (după o temeinică şi repetată potrivire) practic în gumă, trecând capsa prin foi.

Iată cum:

Capsarea fascicolelor

După ce toate fascicolele au fost capsate, le-am aşezat în ordinea în care urmau să intre în agendă şi le-am lipit (după ce le-am prins cu 2-3 cleştişoare de hârtie) cu aracet, pe cotor. Le-am lăsat să se usuce aproape 24 de ore, sub o greutate. ("Presa" mea este compusă dintr-un dicţionar DOOM şi un DEX (ăla vechi, ca să nu sufăr prea mult dacă păţeşte ceva).

Coperta

Mi s-a năzărit să fac copertă din piele. Materialul a provenit din mâneca unui bluzon cu o piele întoarsă extrem de moale şi plăcută la atingere.

Am descusut mâneca de restul bluzonului (mai laborios decât s-ar părea).
Am măsurat şi tăiat cele două bucăţi ale copertei şi le-am acoperit pe interior cu burete, un strat subţire, ceea ce face volumul o adevărata ispită tactilă.

Deşi poate ar fi trebuit, n-am simţit deloc nevoia să cos ceva, iar adezivul meu Bison Hobby nu m-a dezamăgit nici de data asta.

Am vrut neapărat să am nu doar o agendă din piele, ci o agendă cu cataramă. Iar asta nu a fost uşor. Cataramele din oraş sunt ori urâte, ori scumpe, ori şi una, şi alta, şi chiar şi aşa, se găsesc foarte greu.

Soluţia a venit de renunţarea la credincioasele mele sandale Birckenstock, firmă despre care bănuiam că pune calitate chiar şi în catarame, nu doar în manufactură şi piele.

Cu capsarea curelei a fost iar o poveste, căci preduceaua nu găurea, iar dornul nu capsa complet.

Fiindcă am uitat să capsez catarama de pe coperta 1 şi cureaua de pe coperta 4 înainte de a lipi cartonul cu buretele, a trebuit să găsesc din mers o soluţie.

Pe prima copertă, am tăiat o fantă şi am inserat cureaua. Pe ultima copertă, am lipit pur şi simplu şi am ataşat două capse decorative.

Rezultatul final a fost astfel:

Agenda nedatată, cadou pentru un prieten

2010-09-23T16:22:00.002+03:00

Un cadou special, creat anume pentru un bun prieten. Doar foile au fost cumparate, de fapt recondiţionate dintr-o agendă de la librarie.

Coperta este din catifea kaki, iar aspectul este, în mod bizar, de piele întoarsă. Pe copertă are monograma destinatarului (I şi T), care a fost creată în Quark, printată, tăiată cu cutterul pe margine şi apoi şablonul a fost umplut cu vopsea aurie pentru textile.

Pe prima pagină, numele cadorisitului se regăseşte întreg, iar coperta interioară este din carton subţire cafeniu deschis.

La final, hârtia cu care am împachetat este de fapt, o fâşie de tapet lila, iar în loc de fundă, tot monograma, din Cernit. A fost un experiment, să văd dacă pot obţine monograme din polimer, dar fiindcă l-am considerat reuşit, i-am dat această utilizare originală, de ornament pentru pachet.

Felicitarea este o semi-tehnică a şerveţelului. De fapt, am "lipit" şerveţelul de hârtie prin transfer termic, folosind folie de celofan din bucătărie, încălzită cu fierul. Gărgăriţa este în relief, fiind fizic lipită de hârtie felicitării.

Cosul cu oua

2010-04-04T14:49:00.002+03:00

Ultima faza:

Mielul de Paste

2010-04-03T21:37:00.001+03:00

Eh, nu e chiar un miel, nici viu, nici reprodus, ci o oaie.

Recunosc, am gasit ideea pe net si am executat-o numaidecat.

Interiorul este un ou golit de continut prin mijloace brutale (adica prin taiere cu foarfeca), iar exteriorul consta din: patru piciorute taiate din tepuse de frigarui, urechile - din autocolant de catifea cafenie (ramasa de la carnetul de sanatate descris intr-un post anterior.

Blana oii, evident, vata. Toate lipite cu adeziv Bison Hobby.

Acum ma rog sa nu isi fractureze picioarele, desi nu e o oaie prea grasa.

Imi mai lipseste doar un baobab.

Congresul AAR - Asociatia Astrologilor din Romania.

2009-10-14T21:48:00.006+03:00

Desi nu sunt felicitari, sunt chestiune si as vrea sa le mentionez si eu aici. Evenimentul bucurestean anual al comunitatii astrologice romane va avea loc in weekendul urmator.

In mare, este vorba de asta:

http://www.aar.org.ro/ro/congresul-aar-si-simpozionul-de-astrologie-editia-2009-222

In detaliu, lucrurile vor sta cam asa:

Congresul Asociatiei Astrologilor din Romania

Bucuresti 2009, editia a V-a

Data:

sambata, 17 octombrie 2009, 10h00-16h30
duminica, 18 octombrie 2009, 12h00-15h00

Locul: Sala Panorama - Hotel Golden Tulip Times (Bd. Decebal nr. 19 (Piata Muncii), Bucuresti)

Intrarea este gratuita!

Pe langa programul de conferinte bogat si diversificat, Congresul AAR gazduieste in acest an si o lansare de carte.

Programul Congresului

ZIUA I - sambata, 17 octombrie 2009
10:00-10:10 Deschidere
10:10-10:50 Raisa Dobrovolschi - Madonna, regina pop, 30 de ani de cariera
10:50-11:10 Pauza
11:10-11:30 Elena Nainer - Piata muncii in Romania in 2010
11:30-12:10 Corina Chira - Sindromul Asperger prin prisma astrologiei
12:10-12:40 Pauza
12:40-13:20 Dan Dimitriu - Corelarea spatiu-timp in astrologia chinezeasca
13:20-13:40 Ion Viorel Oachesu - Astrologul si Astrologia
13:40-14:10 Pauza
14:10-14:30 Sorin Bratoveanu - Luna, emotiile si somatizarea stressurilor
14:30-14:50 Mihaela Dicu - Relatiile dintre zodii in astrologia elenistica
14:50-15:10 Adrian Cotora - Casele astrologice la Marcus Manilius
15:10-15:30 Pauza
15:30-16:10 Silvia Chitimia - IP Culianu si jocurile astrologiei
16:10-16:30 Firicel Ciarnau - Criza economica in abordare astrologica
16:30 inchiderea primei zile de conferinte
Dupa 16:30 - program liber: masa, socializare, etc.

ZIUA a II-a - duminica, 18 octombrie 2009

09:00-11:30 Adunarea Generala a AAR (au acces numai membrii asociatiei)
12:00-12:20 Gabriela Dima (Minerva) - Traind cu Pluto alaturi
12:20-12:40 LANSARE DE CARTE: "Initiere in astrologia medicala", de Gabriela Dima (Minerva)
12:40-13:00 Pauza
13:00-13:20 Sorin Bratoveanu - Data nasterii Romaniei din perspectiva astrologica si istorica
~~13:20-14:00 Adi Mandruta (AdiM) - Zodiacul in traditia amerindiana, Roata Medicinei~~
14:00-14:20 Pauza
14:20-14:40 Elena Manea - Tranzitul lui Saturn: studiu de caz
14:40-15:00 Mihaela Dicu -2010, configuratii si influente
15:00 inchiderea celei de-a doua zile de conferinte
Dupa 15:00 - program liber: masa, socializare, etc.
Va asteptam cu cea mai mare placere!

Resuscitarea cartilor: reinventarea musamalei - cartile de bucate (2)

2009-10-08T13:58:00.004+03:00

Ramasesem datoare cu ultimul episod din operatia resuscitarii cartii de bucate , si anume cu rezultatul final. A iesit onorabil, dar am tras doua concluzii asupra procedurii de lucru:

1. Calcul nu este un material bun pentru a lipi foile disparate. Nu numai ca este foarte rigid, dar nici nu adera bine la hartia veche si poroasa. In schimb, am descoperit ca foarte buna pentru lipirea foilor cu tendinte spre individualism si independenta este... hartia de copt! Si merge lipita si cu aracet.

2. Am facut un test, dar nu am tinut cont de el, fiindca am descoperit rezultatul abia acum doua zile. Am lipit o fasie de musama pe carton cu Bison si alta fasie cu Aracet. De fapt, Aracetul a tinut muuult mai bine, in vreme ce fasia lipita cu Bison s-a dezlipit doar cand am racait-o cu unghia. Eh, la ulterioara utilizare a musamalei, daca o sa mai fie cazul, o sa tin minte.

La doctor (1)

2009-09-30T22:00:00.009+03:00

A nu se crede ca am innebunit peste noapte si am inceput sa fac un blog medical. Nuuu! Doar extrem de mioritic, caci in spiritul fanariot al micilor atentii, urmeaza sa dau atentie doamnei doctor. Nu e cine stie ce, dar fiind a doua intalnire cu doctoreasa de familie, zic ca ar fi o idee buna sa nu ma duc chiar cu mana goala, dar nici cu o ~~spaga~~ (pardon!) atentie impresionanta, care sa o puna pe ganduri ca as vrea cine stie ce favoruri peste job description-ul ei. Asaa.... cat sa ma tina minte si sa ma introduca in condicuta bunilor platnici care stiu sa aprecieze efortul slujitorilor lui Hipocrat... bla bla.

Am hotarat sa ii dau atentie doamnei doctor cu o cutie (maaare!) de bomboane de ciocolata, caci ar intruni caracteristicile scopului. Impachetata, desigur, frumos, cu funde etc. etc. Am cumparat cutia cu bomboane (aproape 20 de RON, damn it!) si am hotarat si hartia adecvata...

Si apoi m-a lovit! Pai, cum o sa ajunga doamna doctor acasa si o sa desfaca ea cu gesturi sanitare cutia de bomboane, cum o sa le rontaie ea dietetic, spunandu-si "le-am primit de la o pacienta". "Pacienta"??! Pai, asta nu imi foloseste la nimic! Ea trebuie sa stie ca le-a primit de la pacienta "moi", care suntem, aici de fata. Si intrebarea doi: cum semnezi spaga? Pai, in lumea noastra, a micilor manufacturieri de unicate, o semnezi cu o... felicitare.

Si ca sa stie ca felicitarea se leaga de cutia de bomboane, mi-a venit ideea sa le asortez. Hartia de impachetat este ca in imagine. Voi face felicitarea decorata cu aceeasi hartie, dar cu plicul real, lipit pe hartie. Ca atare, a trebuit sa obtin un plic mai mic. Asta e mai complicat decat pare. Dupa ce am incercat o seara intreaga, cu ochiul meu topografic milimetric kryptonic, sa reduc un plic normal la scara, astfel incat sa iasa vreo 4X6 cm, mi-am dat seama ca ochiul meu nu stie sa reduca asa ceva, iar mana, cu atat mai putin. Si mi-a venit in ajutor tehnica. Oh, imprimantele destepte, ce inventie minunata! Am luat un tipar de plic de pe net, l-am scalat la printare la 50-60%, l-am decupat si trebuit sa il reproduc prin copiere pe o alta hartie: ramasesera marginile si marcajele de indoire, ca la prosti.

Zilele urmatoare, o sa va spun cum am reusit sa acopar cu plicul real 3D plicul pictat 2D. In fine, in speranta ca o sa si reusesc una ca asta.

Noapte buna!

Resuscitarea cartilor: reinventarea musamalei - cartile de bucate (1). Sophia

2009-09-29T15:35:00.006+03:00

Toata aceasta poveste cu legarea cartilor mi s-a pupazat intr-o amiaza, cand, pe parcursul procesului de pregatire a cinei (ce elegant poti spune in loc de banalul "gatit"), am constatat ca aproape nu mai pot deschide cartea de bucate, fracturata, oricum, din vreo 15 fascicole indoite, incretite si despartite samavolnic de cartea-mama. Am inceput sa lipesc aseara foile si fascicolele, cu fasii de calc indoite si cu Bison. Asa arata cartea cand mai ramasesera doar doua fascicule de reintregit in numeroasa lor familie.

Desigur, in procesul fotografierii gioarsei numite pompos "carte de bucate", snurul aparatului de fotografiat a suscitat interesul Sophiei (cu accentul pe i). Pentru o vanatoare eficienta, s-a ascuns sub masa. Ah, si am reusit sa o fotografiez! Rar moment. Da, se vede bine, chiar este o pisica la tigaie. Pe 7 octombrie o sa implineasca cinci luni...

Sa revenim la resuscitarea cartilor.

Cred ca ideea de a lipi foile intre ele, respectiv fascicolele, cu calc este destul de proasta. Desi mai putin rezistenta, foita se manevreaza mai bine si se muleaza pe muchia dintre foi. Inca nu stiu. Doar timpul va spune. Deh, daca eram o fetita harnica, aplicam metoda adecvata a coaserii paginilor. Dar asta ar fi presupus atat de multa munca (la care se adauga gaurirea paginilor cu burghiul masinii de gaurit) ca nu mai merita efortul si investitia de timp.

Fiind carte de bucate, mi-am dat seama ca invelirea cu o coperta de panza ar face inutila legarea. Caci cartea va fi folosita tot in bucatarie, tot in mediu umed de aburi si tot in mijlocul junglei de pete potentiale. Asa ca imi trebuia pentru coperta ceva impermeabil, dar suficient de elastic ca sa se poata impaturi. Ar fi putut fi un autocolant, dar nu stiu cum se face legarea cu hartie autocolanta. O sa aflu, oricum, intr-un dintre zilele/saptamanile urmatoare. Asa ca am ales materialul de... musama. Din principiu, mesele acoperite cu musama imi repugna profund, dar cautand, asa, intr-o doara, am constatat cu placuta surprindere doua lucruri: ca musamaua este foarte ieftina (ceea ce explica, probabil, succesul ei in bucatariile romanilor) - 14 RON metrul, cu o lungime de vreo 1,2 m, si ca modelele din comert nu mai sunt chiar hidoase. Ba la Hornbach am vazut chiar musama uni... In fine... M-am hotarat pentru un model tematic, cumparat fireste, din... piata! Desi par legume, buchetele din patrate sunt de flori, nu de zarzavat, dar am, well... good enough. Jumatate de metru mi-ar ajunge sa imbrac si cartile tuturor matusilor din familie, dar o sa ma multumesc cu a mea.

Ca sa continuu seria cartii de bucate cu "hainuta" tematica, am hotarat sa nu las coperta II (pagina lipita de coperta) goala, ci sa o impodobesc si pe ea. Un ceas de cautat prin ClipArt si un tabel cu linii invizibile facut in Word a rezultat asta:

Voi mai face fotografii, pe masura ce procesul de cosmetizare continua. Resuscitarea cartii de bucate este un proiect de termen lung si laborios. Sper sa merite macar la final rezultatul. Daca o sa iasa prost, eh, asta e, macar voi fi invatat ce se face si ce nu.

Resuscitarea cartilor: panza pe carton - beletristica

2009-09-29T15:02:00.003+03:00

Saptamana trecuta am reusit sa aflu doua lucruri pe care le consider extraordinare: am aflat cum se leaga si coperteaza cartile si, nu mai putin important, cum se lipeste panza de carton. Aceasta ultima operatie este o intreprindere cu care am tot incercat sa ma indeletnicesc de cand aveam, cred, vreo 13 ani. Am facut diverse experimente si incercari de-a lungul anilor, toate soldate cu esecuri. In cele din urma, am gasit pe net... Tutorialul. "Acel" tutorial care explica pentru tonti cum se lipeste o bucata de material textil de hartie, astfel incat sa arate ca un tot.

Am vizat mai intai Indiferentii lui Moravia, iar dupa primul succes, m-am indreptat spre Nunta in cer/Maitreyi lui Eliade, care era, saraca, dezmembrata in vreo trei fascicole si nici coperta nu mai avea. Mult am iubit cartea asta in adolescenta... Si au iubit-o si altii, prieteni carora le-am imprumutat volumul cu drag, urmand sa il primesc inapoi bolnav, anemic, mutilat... E o lege a lui Murphy care graieste, cu multa premonitie: Cartile imprumutate se restituie. Exceptie fac cele la care tinem foarte mult.

Pentru Eliade, puteam urma intocmai tutorialul de pe Instructables, insa am preferat sa pun inaintea paginii de garda (convertita din pagina de titlu, caci garda a disparut in neantul lumii imprumuturilor livresti) un carton, nu o hartie. Un albastru mai albastru de atat n-am gasit, dar arata ok si asa. Trebuie sa gasesc curand (?!) o modalitate sa inscriptionez intr-un mod elegant si titlul pe coperta I si pe cotor. Ceva auriu? O sa gasesc o solutie, probabil cu ceea ce se cheama (nu prea inteleg de ce) "marker" cu vopsea Staedler. Nu pricep eu, probabil, prea multe din hermeneutica distribuitorilor de rechizite. Trebuie sa fie destul de subtire sa incapa in sablonul de litere, caci cu mana nu as reusi sa scriu ever, ever.

Postul urmator - istoria personala a fixatiei legarii cartilor,

cutia de trabucuri

2009-09-28T20:03:00.004+03:00

Am primit cu ani in urma o cutie de trabucuri olandeza. Ea arata initial asa:

Mi-a placut lemnul si forma, astfel incat am pastrat-o si am tinut in ea bijuterii. Ma deranja insa scrisul, care se regasea pe capac atat in interior, cat si in exterior.

Asa incat am zis ca e "victima" perfecta pentru a doua incercare de aplicare a procedeului care se cheama (cam pompos) "tehnica servetelului". De data asta, am fost mai zgarcita si, dupa ce am pictat-o pe toata cu alb (vopsea acrilica - ce inventie minunata pentru amatori!) nu am mai aplicat lac vernis pentru lipirea servetelului, ci banalul si vesnic tanarul aracet. E drept ca am ales un aracet mai cu fite, si anume de la Bic... Am decupat, fireste, modelul servetelului, caci fondul foarte roz pe care se afla floarea cafenie nu e chiar pe gustul meu. Ca sa pastrez interiorul cutiei la culoarea naturala a lemnului, am lipit pe margini hartie adeziva pentru zugraveli. Pe laturile inguste ale cutiei am pus bordura servetelului, caci mi-a placut imprimeul asemanator unui scris.

A iesit asa:

Acum stiu ca ar fi trebuit sa pun dreptunghiul cu modelul doar in dreptul vopselei. Cu alte cuvinte, sa nu fi vopsit toata cutia, ci doar portiunea unde trabuia acoperit scrisul initial si sa fi lasat restul lemnului la vedere. Eh, data viitoare o sa stiu.

Cutia a trebuit vopsita fiindca altfel nu este vizibila imaginea servetelului. Straturile de sub stratul care contine modelul servetelului sunt, in cele mai multe dintre cazuri, albe, drept care un contrast de culoare face imaginea aproape invizibila.

Ma gandesc sa mai acopar din albul ala suparator, care da un aer banal, de cutie de bucatarie, cu bordura servetelului. Sper sa mearga aplicarea inca unui strat de aracet, desi am apucat deja sa aplic un strat de lac de finisare numit pretios "vernis". Oricum, se spune ca pentru a aplica in mod corect tehnica servetelului, trebuie folosit doar "lipici special pentru tehnica servetelului". O fi. Eu, una, nu am gasit asa ceva la noi, iar vanzatoarele (toate!) s-au uitat la mine ca si cum as fi cerut bucse si piulite intr-o alimentara. Am gasit un singur site care vinde lipici de tehnica servetelului, iar faptul ca sticluta costa peste 10 RON ma deranjeaza mai putin decat faptul ca ar trebui sa platesc inca vreo 20-30 RON transportul.

Vad ca cel putin deocamdata am supravietuit cu aracet. Curios lucru, imediat ce este aplicat, arata alb si hidos. Cand se usuca, devine transparent si chiar lucios. Sunt curioasa cum arata o lucrare din asta daca i se aplica asa numitul "lac de crapare", care cica da aspect de vechi. Adica sa nu mai stam sa asteptam 20 de ani sa ajunga lucrurile gioarse, ci sa le facem niste gioarse noi...

Cutie de cadou din cutie de ceai. Muzicuta pentru Anca.

2009-09-28T18:44:00.002+03:00

Am facut cutia aceasta mititica pentru a testa tehnica servetelului. Ea este, la origine, o cutie de ceai obisnuita, de carton, cosmetizata frumos. Mai intai am desfacut-o complet, am pictat-o cu culoare alb acrilica Idea, iar dupa uscare, am mai "varuit-o" o data cu lac "vernis" sau "varnish" cum i se mai spune, tot pe baza de apa.

Am aplicat apoi servetelul (doar stratul superior), iar dupa ce s-a uscat, am mai dat inca un strat de lac. Funda albastra a fost adaugata (prin lipire cu Bison) dintr-o necesitate, fiindca marginea servetelului alunecase sub marginea cutiei. Asa ca am inconjurat cutia cu panglica de matase albastra de 1/2 cm, prin lipire.

Zilele trecute, am gasit prin sertare o muzicuta veche, de copii. Am o prietena care si-a pus in cap sa invete sa cante la muzicuta, dar la nivel de amatori nu a gasit decat muzicute cu prea multe gauri fata de tutorialele pe care le gasea pe net. Asa ca o muzicuta, desi veche si fara nicio valoare materiala, va incapea la fix intr-o cutie cu un aspect aproape luxos.

Explicatie, disclaimer

2009-09-28T18:12:00.002+03:00

Asadar, toata lumea isi face blog. Am chiar senzatia ca blogul a devenit un instrument aproape la fel de indispensabil ca si adresa de email. Blogurile se comenteaza, nasc si ucid prietenii, suscita comentarii politice si genereaza pasiuni pe care altadata oamenii le investeau in dragoste.

Pasiunile mele blogg-eristice sunt modeste si nu aspira la comentarii in mass media.

Motivatia:

Am de ani de zile pasiunea cadourilor frumos impachetate si consider ca singura ratiune de a fi a iernii este Craciunul, tocmai din pricina cadourilor savant impachetate si stivuite sub brad. Am constatat de multe, multe ori, ca un cadou care nu are cine stie ce valoare materiala, ba chiar se intrece pe sine prin banalitate, creste foarte mult in valoare daca este impachetat frumos.

Apoi am inceput sa confectionez felicitari. Am inceput dintr-o nevoie: eram invitata la un botez foarte sofisticat, pentru copilul unei familii foarte (dar foarte!) instarite... Cum nu aveam nici pe departe puterea financiara de a ma prezenta onorabil la evenimentul cu pricina, am ajuns la concluzia ca oricum voi duce un fleac, dar macar sa il impachetez frumos. Si sa pun si o felicitare. Am batut librariile si magazinele de cadouri din tot centrul Bucurestiului si am gasit doar niste hidosenii la niste preturi exorbitante. "Cum adica, eu nu pot face o felicitare ca asta, la a zecea parte din pret?!". Zis si facut. In doua ore, cutia pentru o bijuterie simbolica destinata copilului, plicul, felicitarea si cutia cu ceva hainute erau gata, asortate si "set". A facut impresie foarte buna (sau cel putin asa s-au manifestat gazdele... )

N-am pastrat, in toti acesti ani, niciuna dintre aceste "creatii", pentru ca ele aveau un destinatar precis, de fiecare data. De acum insa, m-am hotarat sa le investesc cu calitatea de "manechin" si sa le fotografiez, intru impartasirea tehnicilor folosite, a materialelor disponibile la noi (ceea ce e mai greu decat pare si categoric mai greu ca celor traitor in tari cu magazine serioase de hobby - ce oximoron "serios de hobby" :) ).

In caz ca nu este destul de clar, nu confectionez aceste obiecte de vanzare. Le fac pentru a le darui celor dragi, caci am convingerea ca un cadou (fie si o simpla felicitare) in care expeditorul investeste timp, imaginatie, pasiune si, la drept vorbind, efort, se incarca prin acestea cu energia celui care daruieste.