Mi-a placut lemnul si forma, astfel incat am pastrat-o si am tinut in ea bijuterii. Ma deranja insa scrisul, care se regasea pe capac atat in interior, cat si in exterior.
Asa incat am zis ca e "victima" perfecta pentru a doua incercare de aplicare a procedeului care se cheama (cam pompos) "tehnica servetelului". De data asta, am fost mai zgarcita si, dupa ce am pictat-o pe toata cu alb (vopsea acrilica - ce inventie minunata pentru amatori!) nu am mai aplicat lac vernis pentru lipirea servetelului, ci banalul si vesnic tanarul aracet. E drept ca am ales un aracet mai cu fite, si anume de la Bic... Am decupat, fireste, modelul servetelului, caci fondul foarte roz pe care se afla floarea cafenie nu e chiar pe gustul meu. Ca sa pastrez interiorul cutiei la culoarea naturala a lemnului, am lipit pe margini hartie adeziva pentru zugraveli. Pe laturile inguste ale cutiei am pus bordura servetelului, caci mi-a placut imprimeul asemanator unui scris.
Acum stiu ca ar fi trebuit sa pun dreptunghiul cu modelul doar in dreptul vopselei. Cu alte cuvinte, sa nu fi vopsit toata cutia, ci doar portiunea unde trabuia acoperit scrisul initial si sa fi lasat restul lemnului la vedere. Eh, data viitoare o sa stiu.
Cutia a trebuit vopsita fiindca altfel nu este vizibila imaginea servetelului. Straturile de sub stratul care contine modelul servetelului sunt, in cele mai multe dintre cazuri, albe, drept care un contrast de culoare face imaginea aproape invizibila.
Ma gandesc sa mai acopar din albul ala suparator, care da un aer banal, de cutie de bucatarie, cu bordura servetelului. Sper sa mearga aplicarea inca unui strat de aracet, desi am apucat deja sa aplic un strat de lac de finisare numit pretios "vernis". Oricum, se spune ca pentru a aplica in mod corect tehnica servetelului, trebuie folosit doar "lipici special pentru tehnica servetelului". O fi. Eu, una, nu am gasit asa ceva la noi, iar vanzatoarele (toate!) s-au uitat la mine ca si cum as fi cerut bucse si piulite intr-o alimentara. Am gasit un singur site care vinde lipici de tehnica servetelului, iar faptul ca sticluta costa peste 10 RON ma deranjeaza mai putin decat faptul ca ar trebui sa platesc inca vreo 20-30 RON transportul.
Vad ca cel putin deocamdata am supravietuit cu aracet. Curios lucru, imediat ce este aplicat, arata alb si hidos. Cand se usuca, devine transparent si chiar lucios. Sunt curioasa cum arata o lucrare din asta daca i se aplica asa numitul "lac de crapare", care cica da aspect de vechi. Adica sa nu mai stam sa asteptam 20 de ani sa ajunga lucrurile gioarse, ci sa le facem niste gioarse noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu