Resuscitarea cartilor: panza pe carton - beletristica

Saptamana trecuta am reusit sa aflu doua lucruri pe care le consider extraordinare: am aflat cum se leaga si coperteaza cartile si, nu mai putin important, cum se lipeste panza de carton. Aceasta ultima operatie este o intreprindere cu care am tot incercat sa ma indeletnicesc de cand aveam, cred, vreo 13 ani. Am facut diverse experimente si incercari de-a lungul anilor, toate soldate cu esecuri. In cele din urma, am gasit pe net... Tutorialul. "Acel" tutorial care explica pentru tonti cum se lipeste o bucata de material textil de hartie, astfel incat sa arate ca un tot.

Am vizat mai intai Indiferentii lui Moravia, iar dupa primul succes, m-am indreptat spre Nunta in cer/Maitreyi lui Eliade, care era, saraca, dezmembrata in vreo trei fascicole si nici coperta nu mai avea. Mult am iubit cartea asta in adolescenta... Si au iubit-o si altii, prieteni carora le-am imprumutat volumul cu drag, urmand sa il primesc inapoi bolnav, anemic, mutilat... E o lege a lui Murphy care graieste, cu multa premonitie: Cartile imprumutate se restituie. Exceptie fac cele la care tinem foarte mult.

Pentru Eliade, puteam urma intocmai tutorialul de pe Instructables, insa am preferat sa pun inaintea paginii de garda (convertita din pagina de titlu, caci garda a disparut in neantul lumii imprumuturilor livresti) un carton, nu o hartie. Un albastru mai albastru de atat n-am gasit, dar arata ok si asa. Trebuie sa gasesc curand (?!) o modalitate sa inscriptionez intr-un mod elegant si titlul pe coperta I si pe cotor. Ceva auriu? O sa gasesc o solutie, probabil cu ceea ce se cheama (nu prea inteleg de ce) "marker" cu vopsea Staedler. Nu pricep eu, probabil, prea multe din hermeneutica distribuitorilor de rechizite. Trebuie sa fie destul de subtire sa incapa in sablonul de litere, caci cu mana nu as reusi sa scriu ever, ever.

Postul urmator - istoria personala a fixatiei legarii cartilor,