Resuscitarea cartilor: reinventarea musamalei - cartile de bucate (1). Sophia

Toata aceasta poveste cu legarea cartilor mi s-a pupazat intr-o amiaza, cand, pe parcursul procesului de pregatire a cinei (ce elegant poti spune in loc de banalul "gatit"), am constatat ca aproape nu mai pot deschide cartea de bucate, fracturata, oricum, din vreo 15 fascicole indoite, incretite si despartite samavolnic de cartea-mama. Am inceput sa lipesc aseara foile si fascicolele, cu fasii de calc indoite si cu Bison. Asa arata cartea cand mai ramasesera doar doua fascicule de reintregit in numeroasa lor familie.

Desigur, in procesul fotografierii gioarsei numite pompos "carte de bucate", snurul aparatului de fotografiat a suscitat interesul Sophiei (cu accentul pe i). Pentru o vanatoare eficienta, s-a ascuns sub masa. Ah, si am reusit sa o fotografiez! Rar moment. Da, se vede bine, chiar este o pisica la tigaie. Pe 7 octombrie o sa implineasca cinci luni...

Sa revenim la resuscitarea cartilor.

Cred ca ideea de a lipi foile intre ele, respectiv fascicolele, cu calc este destul de proasta. Desi mai putin rezistenta, foita se manevreaza mai bine si se muleaza pe muchia dintre foi. Inca nu stiu. Doar timpul va spune. Deh, daca eram o fetita harnica, aplicam metoda adecvata a coaserii paginilor. Dar asta ar fi presupus atat de multa munca (la care se adauga gaurirea paginilor cu burghiul masinii de gaurit) ca nu mai merita efortul si investitia de timp.

Fiind carte de bucate, mi-am dat seama ca invelirea cu o coperta de panza ar face inutila legarea. Caci cartea va fi folosita tot in bucatarie, tot in mediu umed de aburi si tot in mijlocul junglei de pete potentiale. Asa ca imi trebuia pentru coperta ceva impermeabil, dar suficient de elastic ca sa se poata impaturi. Ar fi putut fi un autocolant, dar nu stiu cum se face legarea cu hartie autocolanta. O sa aflu, oricum, intr-un dintre zilele/saptamanile urmatoare. Asa ca am ales materialul de... musama. Din principiu, mesele acoperite cu musama imi repugna profund, dar cautand, asa, intr-o doara, am constatat cu placuta surprindere doua lucruri: ca musamaua este foarte ieftina (ceea ce explica, probabil, succesul ei in bucatariile romanilor) - 14 RON metrul, cu o lungime de vreo 1,2 m, si ca modelele din comert nu mai sunt chiar hidoase. Ba la Hornbach am vazut chiar musama uni... In fine... M-am hotarat pentru un model tematic, cumparat fireste, din... piata! Desi par legume, buchetele din patrate sunt de flori, nu de zarzavat, dar am, well... good enough. Jumatate de metru mi-ar ajunge sa imbrac si cartile tuturor matusilor din familie, dar o sa ma multumesc cu a mea.

Ca sa continuu seria cartii de bucate cu "hainuta" tematica, am hotarat sa nu las coperta II (pagina lipita de coperta) goala, ci sa o impodobesc si pe ea. Un ceas de cautat prin ClipArt si un tabel cu linii invizibile facut in Word a rezultat asta:

Voi mai face fotografii, pe masura ce procesul de cosmetizare continua. Resuscitarea cartii de bucate este un proiect de termen lung si laborios. Sper sa merite macar la final rezultatul. Daca o sa iasa prost, eh, asta e, macar voi fi invatat ce se face si ce nu.