Ce are Moş Crăciun în tolbă: Cutia pentru cafea

Luna trecută m-am înscris într-un Swap de Crăciun, adică un schimb de cadouri organizat de Revista Atelierul.

Vineri am primit scrisoarea către Moş Crăciun în care "cadorisita" mea îşi exprima preferinţele. Scrisoarea în sine este minunată şi seamănă aşa de mult cu scrisoarea mea pe care i-am trimis-o eu lui Moş Crăciun, că în primele secunde m-am întrebat dacă nu cumva se produsese o greşeală. "Copilul" cuminte pe care sorţii m-au ales să-l cadorisesc este o doamnă/ domnişoară din Iaşi căreia îi plac lucrurile cu aspect vintage (ha, ce m-a nimerit).

De data asta, tehnica şerveţelului nu mi s-a părut aşa tentantă, dar, încurajată de succesul obiectelor de aici realizate prin decoupage, m-am gândit să mai încerc o dată. Victima a fost o cutie de cafea pe care am lipit cu adeziv de şerveţele, în mod cu totul aleatoriu, bucăţi dintr-o hârtie de ambalaj care mi-e tare dragă.

 Cutia era una dintre victimele  pe care experimentasem tehnica crăpării, aşa că suprafaţa avea straturi din belşug: unul cu vopsea acrilică neagră ca smoala, inegal şi două straturi de lac de crăpare, aplicate la intervale de câteva zile.

 După ce am lipit bucăţile decupate din hârtia lucioasă (şi sper să nu mă întrebe nimeni nu e să decupezi cu

forfecuţa de pieliţe o pană de scris înaltă de 1,5 cm şi lată de 2 milimetri), totul arăta întunecat şi morbid.

Pe spaţiul care nu era acoperit cu imagini am dat un singur strat de vopsea bej-gălbuie, obţinută din alb şi niţică sienna arsă, cu mişcări dezordonate (intenţionate, că aşa am citit pe nişte tutoriale pentru artişti plastici serioşi). Eh, şi când gălbiorul a început să se usuce... să te ţii. Au început să apară frumuseţe de crăpături, adânci, întunecate, dezordonate... Ai putea  jura că doar Timpul le-a pus acolo, într-o dezordine perfectă.

Apoi a început Seara filmelor. Fiind sâmbătă, la mine asta s-a tradus aşa: mă mai uitam la o bucată de film, iar când începea publicitatea, mai dădeam un strat de lac. Iar mai vedeam cum curge acţiunea, iar veneau reclamele şi pac, încă un strat de lac incolor pe bază de apă.

Am constatat că pozele erau mai lucioase decât porţiunile date cu lac, aşa încât am aplicat lac mai întâi pe zonele cu vopsea, până ce am obţinut un luciu uniform.

Acum aştept cu ochii în caledar data de 15, când spune regulamentul acţiunii că trebuie trimise coletele. Oh, de-abia aştept. Am reuşit să găsesc şi o cutie potrivită pentru expediere.