Explicatie, disclaimer




Asadar, toata lumea isi face blog. Am chiar senzatia ca blogul a devenit un instrument aproape la fel de indispensabil ca si adresa de email. Blogurile se comenteaza, nasc si ucid prietenii, suscita comentarii politice si genereaza pasiuni pe care altadata oamenii le investeau in dragoste.



Pasiunile mele blogg-eristice sunt modeste si nu aspira la comentarii in mass media.


Motivatia:


Am de ani de zile pasiunea cadourilor frumos impachetate si consider ca singura ratiune de a fi a iernii este Craciunul, tocmai din pricina cadourilor savant impachetate si stivuite sub brad. Am constatat de multe, multe ori, ca un cadou care nu are cine stie ce valoare materiala, ba chiar se intrece pe sine prin banalitate, creste foarte mult in valoare daca este impachetat frumos.

Apoi am inceput sa confectionez felicitari. Am inceput dintr-o nevoie: eram invitata la un botez foarte sofisticat, pentru copilul unei familii foarte (dar foarte!) instarite... Cum nu aveam nici pe departe puterea financiara de a ma prezenta onorabil la evenimentul cu pricina, am ajuns la concluzia ca oricum voi duce un fleac, dar macar sa il impachetez frumos. Si sa pun si o felicitare. Am batut librariile si magazinele de cadouri din tot centrul Bucurestiului si am gasit doar niste hidosenii la niste preturi exorbitante. "Cum adica, eu nu pot face o felicitare ca asta, la a zecea parte din pret?!". Zis si facut. In doua ore, cutia pentru o bijuterie simbolica destinata copilului, plicul, felicitarea si cutia cu ceva hainute erau gata, asortate si "set". A facut impresie foarte buna (sau cel putin asa s-au manifestat gazdele... )

N-am pastrat, in toti acesti ani, niciuna dintre aceste "creatii", pentru ca ele aveau un destinatar precis, de fiecare data. De acum insa, m-am hotarat sa le investesc cu calitatea de "manechin" si sa le fotografiez, intru impartasirea tehnicilor folosite, a materialelor disponibile la noi (ceea ce e mai greu decat pare si categoric mai greu ca celor traitor in tari cu magazine serioase de hobby - ce oximoron "serios de hobby" :) ).







In caz ca nu este destul de clar, nu confectionez aceste obiecte de vanzare. Le fac pentru a le darui celor dragi, caci am convingerea ca un cadou (fie si o simpla felicitare) in care expeditorul investeste timp, imaginatie, pasiune si, la drept vorbind, efort, se incarca prin acestea cu energia celui care daruieste.

4 comentarii:

cherie spunea...

Eu sunt Cherie de la "Lucru de mana" si am rasfoit blogul tau. Ai lucruri interesante si de acum sa fotografiezi orice ambalaj reusit sau felicitare personalizata de care esti multumita. Sa ne incantam si noi, ceilalti, privirea. Succes !

Geany spunea...

Buna, am rasfoit blogul tau din curiozitate, imi place felul in care formulezi textul(parca te aud povestind). Foarte frumos, te voi vizita mai des si te adaug in lista mea de bloguri, daca primesc permisiunea.

Cazimi spunea...

Cherie, multumesc mult pentru complimente si incurajari. Iti voi urma sfatul, caci drag mi-e sa invat pe altii ce stiu eu.

Cazimi spunea...

Geany, vorbele tale frumoase ma fac sa ma simt bine si sa simt ca imi ating un scop in viata. Asta si voiam: sa fac placuta lectura comentariilor chestiutelor mele, care nu sunt, pana la urma, decat niste tutoriale din principiu aride.

Adaugarea blogului nu face decat sa ma maguleasca, asa incat da-i inainte.
Toate cele bune!

S-ar putea să te intereseze şi...